Comunicat de presă – CCR

0
372

I. În ziua de 12 iulie 2017, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.a) teza întâi din Constituție și al art.11 alin.(1) lit.A.a) și art.15 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere, în cadrul controlului anterior promulgării, obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr.41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, obiecție formulată de un număr de 27 de senatori aparținând grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal și Partidului Mișcarea Populară.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.I pct.3, referitor la modificarea art.20 alin.(21) lit.a) teza întâi, și ale art.II din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de

Televiziune sunt neconstituționale.

Pentru pronunțarea soluției de admitere, Curtea a constatat că dispozițiile art.I pct.3, referitor la modificarea art.20 alin.(21) lit.a) teza întâi din Legea nr.41/1994, contravin prevederilor art.40 alin.(3) din Constituție, prin aceea că obligă membrii consiliului de administrație să renunțe la calitatea de membru de partid, pe timpul exercitării mandatului. Or, această normă fundamentală, ce configurează cadrul în care poate fi exercitat dreptul de asociere, are caracter restrictiv, în considerarea enumerării stricte și limitative prevăzute de textul constituțional. Prin urmare, orice altă excepție în ce privește exercițiul dreptului fundamental de asociere în partide politice reprezintă o adăugare la Constituție, nepermisă de caracterul suprem al acesteia și de preeminența sa în raport cu ansamblul legislației infraconstituționale, așa cum reiese din art.1 alin.(5) din Legea fundamentală. Pentru acest motiv, întrucât membrii consiliilor de administrație ale S.R.R. și S.R.TV. nu intră în categoria funcționarilor publici prevăzuți de legea organică, deci nu se regăsesc printre excepțiile prevăzute în mod expres de art.40 alin.(3) din Constituție, rezultă că dispozițiile art.I pct.3 din legea supusă controlului, care prevăd obligația acestora de a renunța, pe timpul exercitării mandatului, la calitatea de membru de partid, sunt neconstituționale.

De asemenea, cu privire la dispozițiile art.II, Curtea a reținut că acestea modifică în mod substanțial forma legii adoptate în prima Cameră sesizată, introducând o nouă cauză de încetare a mandatelor consiliilor de administrație prin care s-a conferit o altă configurație acestei problematici, și că Senatul, în calitate de Cameră decizională, a depășit, astfel, limitele constituționale impuse de principiul bicameralismului, încălcând art.61 alin.(2) din Constituție.

Pe de altă parte, întrucât regimul juridic al mandatelor consiliilor de administrație ale S.R.R. și S.R.TV. este deja reglementat prin norme juridice în vigoare, care produc efecte juridice, Curtea a constatat că orice modificare a acestui regim, sub aspectul condițiilor de numire a membrilor, interdicțiilor, incompatibilităților sau cauzelor de încetare a mandatelor, nu se poate realiza decât cu respectarea principiului neretroactivității legii civile. Or, dispozițiile cuprinse în art.II din lege, care prevăd numirea unor noi consilii de administrație la S.R.R. și la S.R. TV., în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a noii legi, cu consecința încetării de drept a mandatului consiliilor de administrație ale S.R.R. și S.R.TV. aflate în funcție, sunt neconstituționale, întrucât încalcă art.15 alin.(2) din Legea fundamentală.

Totodată, Curtea a respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate a celorlalte dispoziții legale, în raport cu criticile formulate.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică Președinților celor două Camere ale Parlamentului și prim-ministrului.

II. În cadrul aceleiași ședințe, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.l) din Constituție și al art.27 alin.(1) din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere sesizarea de neconstituționalitate cu privire la condițiile votării de către deputați și senatori a moțiunii de cenzură din data de 21 iunie 2017, sesizare formulată de domnul Sorin Mihai Grindeanu, în calitate de prim-ministru la data formulării acesteia.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a respins, ca inadmisibilă, sesizarea de neconstituționalitate privind Moțiunea de cenzură nr.2MC/21 iunie 2017 — ‘România nu poate fi confiscată ! Apărăm democrația și votul românilor !’. Curtea a reținut, în esență, că autorul cererii nu avea dreptul de a sesiza Curtea în această problemă, iar, pe de altă parte, că modalitatea concretă de exercitare a votului secret cu bile excedează competenței Curții Constituționale.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică Președinților celor două Camere ale Parlamentului.

Argumentele reținute în motivarea soluțiilor pronunțate de Plenul Curții Constituționale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Compartimentul Relații externe, relații cu presa și protocol al Curții Constituționale

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here