Vrancea: SOVEJA, PERLA GUNOAIELOR 

0
359

 

Sunt materiale pe care le scriu cu mare ușurință pentru că îmi place să povestesc, să narez sau să analizez o situație, un fapt, să descriu un peisaj, să fac un portret.
De data aceasta chiar nu știu cum să pun problema. Este vorba despre satul copilăriei mele, despre Soveja. (foto: Cristi Merchea)

O vorbă românească spune că „din avion nu se vede”. Un mod de a neglija lucrurile, de a le face în stitlul neaoș „lasă că nu se vede”. Asta am găsit și la Soveja: un lasă că nu se vede din avion. Dar se vede și se simte peste tot.

Am pornit sâmbătă, 22 sepembrie, spre munte, după ce seara anunțaseră 30 de grade. Tocmai bun timpul pentru fotografii și pentru ridicatul dronei cu care să luăm imagini aeriene.

Numai că, odată ajuns la hotarul Sovejei cu localitatea Câmpuri, primul lucru care te întâmpină sunt gunoaiele. O pungă de plastic stă liniștită chiar pe podul care marchează granița dintre cele două comuni. Și asta nu-i nimic. Pârâul care trece pe sub pod e și el presărat la rându-i cu gunoaie.

Ridicăm drona. De sus, de la 60 de m, lumea e alta. O vale superbă, închisă la stânga de vârful Răchitaș iar departe, în zare, deȚâua și Zboina Neagră, se unduiește pe coamele dealurilor acoperite de păduri de foioase și fag. Cerul senin ne arată toate detaliile acestor binecuvântate locuri ale naturii.

Continuăm drumul și oprim înaintea satului, la Podul 1. Deja la Gura Dumicușului, din mașină, valea Șușiței se arăta plină de gunoaie ce strălucesc în bătaia soarelui care tocmai ce se ridica pe culmea Răchitașului. Aici, la Podul 1 însă, mizeria își desfată întreaga sa existență pe valea întinsă a Șușiței: gunoaie de toate felurile, din toate tipurile de materiale, împânzesc apa, malurile, digurile din plasă și piatră dar și zonele de deasupra malurilor până hăt, departe. Ce găsești aici? De la clasicele cauciucuri și camere de mașini, la pungile de plastic spânzurate pe crengile aduse de apă, bidoane de plastic, cutii de conserve, bucăți de scaune, hârtii, genși rupte, sticle, metale, lemne din mobilă…. E o adevărată „feerie” iar soarele le arată și mai bine, oferindu-le strălucire.

Nu departe de aici, în dreapta începe confluența apelor Chiua și Chilug, două pâraie cu văile lor pe care le-am bătut în lung și-n lat în copilărie. La șosea e o bornă cu Soveja. Coborâm în vale. Începe dezastrul. În adevăratul sens al cuvântului: mormane de moloz, de gunoaie, de plasticuri, un televizor desfăcut, iar în mijlocul apei, grămezi de azbest demontat de pe cine știe care casă. Acum, azbestul, după ce ani de zile oamenii și-au acoperit casele cu el, a fost decretat incompatibil cu sănătatea omului, periculos pentru aceasta, cancerigen chiar. Pentru demontarea lui e nevoie de firme specializate care să vină să facă aceată operațiune. Dar cine? Nimeni. Oamenii demontează, rup, sparg fără să gândească nici un pic la consecințe. Asta au făcut toată viața și doar nu se vor îmbolnăvi tocmai acum.

În Occident există reglementări stricte care se aplică însă. Aici „merge și așa” dar merge și mai departe: sunt aruncate direct în natură.

Până acum 10-20 de ani pe aceste ape oamenii veneau la pescuit: clean, mreană, zgripță, baboi, porcușori, raci și câte și mai câte tipuri de pește mișunau în ape iar noi veneam și ne petreceam vacanțele sau duminicile încercând cu mâna, cu scocul sau cu crâsnicul, într-o întrecere de iscusință între noi, copiii. Astăzi apele (și vom vedea și mai încolo), sunt sufocate de gunoaie, mizerabile, imposibil de oferit habitate pentru pești.

Urcăm nu mai mult de 100 de metri pe dâmbul dintre cele două râuri și, surpriză: aici este o adevărată groapă de gunoi. Groapă, impropriu chemată. Pe mai toată suprafața au fost descărcate toate tipurile de deșeuri de care locuitorii comunei nu au mai avut nevoie: încălțăminte, furtune de pompieri, rămășițele unui fotoliu, scânduri, cutii din lemn, cutii de tablă, table, saci de iută, cauciucuri, moloz, țiglă, cărfămidă, electrocasnice, saltele, placaj și tot ce vă puteți închipui sau nu. Urc pe firul apei Chilugului și situația e aceeași. Parcă și-au făcut în ciudă singuri oamenii, sunt la concurs cine acoperă mai mult și mai repede cu deșeuri cursul apei.


Peste unele au crescut bălăriile, natura urmându-și cursul. Peste altele nu a avut timp. Dar dezastrul este și continuă să se amplifice. Pe partera cealaltă, spre Chiua, pe o pajiște verde, care începe aici și se termină în depărtare, pe Zboina, primăria a aruncat tot molozul rezultat din demolarea dispensarului vechi.

Citește: Vrancea: Ionuţ Filimon (PNL Soveja) „Asistăm la un dezastru ecologic acolo, care pune în pericol sănătatea sovejenilor, dar și mediul înconjurător”

Adică nu e un om care face asta, cineva care nu știe unde să arunce gunoiul. Nuu. De la vlădică și până la opincă, de la cei care conduc și până la cei conduși, toți vin aici, sau oriunde este departe de casă și nu în văzul tuturor.

Cel puțin așa am crezut pe moment.

Când să coborâm drona, ce vedem? Primarul comunei in corpore, Costică Ciolan, cu mașina primăriei, în vizită la gunoaie alături de altă persoană. Au venit, au văzut, au plecat.

Oricum situație nu e veche, ci foarte veche, Garda de Mediu făcând mai multe vizite și dând câteva amenzi… fără rezultat însă. Se pare că spiritul masochist al administrației o determină să plătească amenzile și să arunce gunoaiele. E mai bine așa. Pentru că de asta au fost aleși de oameni, să „gospodărească această localitate iar pentru aceasta gospodărirea înseamnă mizerie. Multă mizerie.

Mizerie până sub ochiul primarului, a vice-primarului și consilierilor, a oamenilor, copiilor și tutuor locuitorilor acestei comuni. Dragomira, firul de apă care, la fel, până acum câțiva ani era plin de pește, astăzi e o groapă de gunoi continuă, un focar de infecție pentru populație , animale, mediu. Nu există cuvinte să descriem cum arată acest pârîu. Dealtfel nu numai Dragiomira, ci și Șușița, Pârâul Negru, pădurile, poienile, tăierile forestiere făcute la mișto, în bătaie de joc, șoselile abia asfaltate… Nu există loc în Soverja și teritoriile înconjurătoare fără mizerie. Nu există apă, până la izvoare, fără deșeuri aruncate. E O LUPTĂ A SOVEJENILOR PENTRU CINE ARUNCĂ MAI MULT ȘI MAI PESTE TOT, E O ÎNTRECERE SOCIALISTĂ „CEA MAI MURDARĂ COMUNĂ DIN ȚARĂ!”

Mai mult, lucrările de asfaltare, costate aproape două milioane de euro, au fost făcute tot pe genunchi, ignorând orice regulă a construcțiilor, a siguranței drumurilor și cetățenilor: În unele locuri, malurile, nefiind protejate și ranforsate, balizate, au cedat iar asfaltul a căzut în albie. Nu există garduri de protecție, pe timp de noapte dar și de zi existând pericolul căderii de la 2-3 m. Dar nu contează, administrația nu este preocupată de acest lucru și nici de gunoaie, deși unii cetățeni au făcut în repeatte rânduri solicitări.

Primarul se rezumă la amenințări și la promisiuni, așa cum ne-au spus câțiva dintre locuitori. Pentru a nu mai vorbi de cei care „nu l-au votat” și cărora li se spune în față: „nu-ți dau sau nu te rezolv pentru că nu m-ai votat”. Ei sunt cetățeni de rangul doi ai comunei și nu pot beneficia de ajutoare și rezolvări.

Reluând tema materialului, Soveja a devenit în ultimii ani o groapă de gunoi în aer liber, rezultat al nesimțirii, indolenței și lipsei de respect a locuitorilor dar și a administrației locale. Cu un an în urmă, după ce publicasem un alt material pe aceeași temă, o persoană din administrtația locală îmi reproșase că imaginile sunt vechi și nereale. Iată însă că situația a devenit și mai critică, dramatică aș spune. Soveja nu este doar gunoi. Este un focar de infecție, este un dezastru ecologic, ambiental care, fără un plan serios de acțiune, fără o educație a cetățenilor și o ajutorare a acestora cu cele necesare (saci colectori pentru gunoaie diferențiate, mănuși, o mașină care să transporte gunoaiele) nu se va ajunge la nici un rezultat.

Uitam. Mașina de gunoi a comunei e stricată. În loc ca aceasta să fie reparată s-a optat pentru închirierea unui serviciu care se efectuează odată la două săptămâni. Timp de 15 zile practic oamenii trebuie să depoziteze gunoiul acasă, deși acesta se face în fiecare zi. Așa vrea primăria. Că cică e mai ieftin, deși nu e. E mai ieftin să arunce oamenii gunoaiele oriunde și să distrugă frumusețea locului, sănătatea aerului, a apelor, a pădurilor și a oamenilor, decât reparația unui fier.

Asta după mintea primarului și a administrației locale.

 Cristi Merchea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here