De ce se numește moneda românească „LEU”?

Actuala denumire de „leu” atribuită banilor românești își are originea în perioada domnitorului Moldovei Ioan al II-lea. Raportându-ne la anii 1561 – 1563, istoria a menționat despre dorința domnitorului Moldovei de a „bate” proprii săi bani (taleri moldovenești).

Talerul era la vremea aceea o monedă foarte răspândită, utilizată și de comun-acord acceptată de întreaga populație a continentului european. Astăzi, etimologic vorbind, unele monede internaționale au rădăcinile din vechiul taler, iar aici putem aduce în discuție dolarul. La acea vreme, talerul prezenta anumite particularități în funcție de țările de proveniență, iar în zona provinciilor românești era folosit preponderent talerul olandez. În cele din urmă, ideea măreață a lui Ioan al II-lea eșuează, iar talerul olandez își revendică din nou titlul de „monedă unică” pentru că deja prezenta o garanție și o stabilitate. În altă ordine de idei, talerul olandez, căci de la el am pornit discuția, avea bătut pe el imaginea unui leu, simbol național olandez. Olandezii foloseau frecvent denumirea de taler-leu. Pentru că această monedă a fost folosită și în țările românești până în cea de-a doua jumătate a secolului XVIII și totodată reprezenta o unitate de calcul imaginară sub numele de „leu”, majoritatea produselor se vindeau folosind această monedă. Ca fapt divers, moneda bulgarilor, leva, se traduce tot „leu” și are aproximativ aceeași origine ca a leului românesc.