Importanța relațiilor în societatate
Zăbovind printre cuvintele așternute cu atâta măiestrie de către stimatul antreprenor – Alfred J. Kremer, îmi dau seama că toate pe lumea asta au un rost ; nu un rost material, cât un rost spiritual. Așa, ochii îmi ajung la vorbele numitului Kremer, care afirmă că relațiile au, nu doar un rol social, ci și un rol spiritual. Fără relații, individul nu are cum supraviețui, iar energia sinergetică care se formază involuntar în toate mediile „unge„ mecanismul universal. Dacă ai face o retrospectivă a anilor trecuți, ai constata că „rețeaua de relații„ formată involuntar este extraordinar de vastă și în ea se găsesc tot felul de oameni, de pe toate pozițiile sociale şi din toate ierarhiile. Aici vorbim despre oamenii de rând, demnitarii, artiștii, medicii, duhovnicii şi despre moralişti.
Însă cum se formează relațiile? Pe cât de simplă este explicația, atât de de banale sunt împrejurările. De exemplu, vrei să-ți achiziționezi o mașină noua. Foarte simplu te poți duce la un dealer auto și-ţi poţi cumpăra modelul dorit. Dar dacă te-ai folosi de relații…? Ai putea ca prin intermediul mecanicului de la service să faci cunoștință cu reprezentantul de vânzări, care te poate îndruma către cel care se ocupă cu administrarea vânzărilor, ulterior ajungând la reprezentantul regional al mărcii respective, care îți poate face câteva discount-uri, ajungând astfel să te bucuri de autoturismul dorit la un preț mult mai mic. Teoretic sună excelent, dar practic? Practic trebui să te pretezi cu tact în fața persoanelor aflate într-o anumită poziție ierarhică în societate şi să încerci să legi o conexiune cu acestea.
În altă ordine de idei, relațiile se pot construi imediat, dar la fel de simplu se pot termina. „Pilonii„ unei acțiuni relaționale de durată se bazează pe serviabilitatea dar mai ales pe timp. Pentru a te bucura de o relație, este necesar să depui efort pentru a întreține-o și timp pentru a crește-o. Mulți dintre noi facem însă o greșeală mare atunci cănd după ce reușim să intrăm în contact cu un nou potențial partener relațional, ne gândim că putem atrage de partea noastră foloase imediate. Este o concepție greșită, care încă din start este condamnată eșecului. O relație trebui mai întăi încadrată în rețeaua personală de legături personale, dezvoltată cu fapte, iar ulterior putem ridica pretenţii de la aceasta. Pilda chinezească a fermierului de orez spune că ”iarba nu crește mai repede dacă tragi de ea”.
Relațiile sunt parte a unui tot unitar, care involuntar ne animă viața și ne pune în mișcare. Lipsa de intenționalitate este deseori cheia spre orice relație bună, deoarece o relație dezinteresată material are șanse să ofere persoanelor implicate beneficii mult mai mari decât banii. După cum știm, encefalul nostru este împărțit în două emisfere, care au fiecare sarcini bine delimitate; emisfera stângă este „vinovată„ cu cifrele, adunările, scăderile, împărțirile, datele și faptele, dar și cu operațiunile analitice, pe când emisfera dreaptă lucrează cu imagini, gânduri și sentimente. Din această cauză, emisfera dreaptă este responsabilă cu alegerea deciziilor, implicit este cea care formează relațiile.
În cele din urmă putem afirma că individul ca entitate fizică, este strict legat de rețeaua de relații pe care și-o actualizează de la o zi la alta. Cu alte cuvinte, omul cât interacționează cu alte persoane, leagă relații imediate dar doar unele se pot cimenta ca reale surse de succes și belșug. Depinde doar de cum te îngrijești de ele. Voie bună!
