MÂNDRU DE ORAȘUL MEU: Octavian Moșescu, cea mai spirituală prezență a Râmnicului
De-a lungul timpului municipiul Râmnicu Sărat a dat țării oameni de o valoare incomensurabilă, iar memoria lor ar trebui mai des adusă în atenția râmnicenilor. Un astfel de exemplu este și Octavian Moșescu. Acesta a fost publicist, editor, memorialist și poet. S-a născut pe 23 mai 1894 în comuna vrânceană Tâmboiești, însă este considerat râmnicean după tată. Mama a fost numită învățătoare în localitatea natală, iar acesta își va petrece primii ani de studiu aici.
În anul 1909 termină Școala Gimnazială „V. Boerescu” din Râmnic, iar după aceea intră, ca bursier, la Liceul Atanasie Bașotă din Pomârla. În timpul studiilor gimnaziale acesta este îndrumat de profesorul Dimitrie Mazilu, unde își dezvăluie primele calități literare. La vârsta de 11 ani scrie deja primele versuri, iar la 12 ani publică prima poezie. În liceul de la Pomârla, îndrumători îi sunt Iorgu Iordan și Romulus Cioflec, fratele editorului. În intervalul 1914-1915 scoate revista „Carpați”, care, prin glasul tinerilor, susținea intrarea țării în luptă alături de aliați, cu scopul declarat de a obține marea unire a românilor.
Bacalaureatul şi-l trece la Liceul „Matei Basarab“ din Capitală (1915), este mobilizat (1916-1918), ia parte la bătăliile de la Osman Facâr, lângă Turtucaia, şi Mărăşeşti. Între 1921-1925, cu intermitenţe (pentru că revenea adesea pe meleagurile natale), îl găsim la Viena ca student al Facultăţii de istoria artelor, ales din primul an preşedinte al Societăţii Academice „România jună“ – creată cu o jumătate de secol în urmă de Eminescu. Octavian Moşescu se va ocupa intens de jubileu, editând în 1923 „Cartea semicentenarului“ – prima antologie literară apărută după război, cu prestigioase colaborări : N. Iorga. L. Blaga, M. Sadoveanu, A. Maniu, I. Pillat. G. Topârceanu, I. Agârbiceanu, Camil Petrescu, P. Istrati, G. Bacovia, I. Minulescu, T. Vianu, Perpessicius, L. Rebreanu, Cezar Petrescu, O.W. Cisek, Fr. Zoltan. S. Mehedinţi, I. Slavici, V. Babeş ş.a. După ce revine în țară, preia funcția de directoratul „Oficiului de turism” al publicațiilor Adevărul și Dimineața, conduce revistele „Lumea turistică” și „Coasta de argint”. Reușește să lege și să păstreze legături puternice cu Petraşcu, Pallady, J. Steriadi, D. Ghiaţă sau P. Iorgulescu-Yor.
CITEȘTE ȘI: MÂNDRU DE ORAȘUL MEU: Istoria fascinantă a pictorului râmnicean Petre Iorgulescu-Yor
Remarcabilă este însă prezenţa sa spirituală în Râmnicu Sărat, ca publicist şi animator, în cei peste 60 de ani de muncă pasionată ; aici scoate periodicele „Vestala“ (1915-1916), „Râmnicu-Sărat“ (1919), „Foaia Râmnicului“ (1921), „Jurnalul nostru“ (1924) şi „Machina“ (1924-1925); scrie savuroase reviste teatrale anti-politicianiste (,,V-aţi ars“, „Acum e rost“, „Cum cade o revistă“, „Cântecul lebedei“ – toate din 1919); editează versurile postume ale conjudeţeanului I. Pavelescu, „călăuza“ oraşului, iar mai recent un volum al epigramiştilor râmniceni. Amintirile cu prieteni, trecute prin flacăra vie a memoriei, fac obiectul celor trei „Vitralii“ (1971-1973) – „colecţie de efigii“, iubiri nedisimulate pentru Râmnicul de altădată…Prieten generos al scriitorilor si artiştilor tineri (el însuşi creator de bună literatură, poet, epigramist şi mare colecţionar de artă: de la N. Grigorescu la Pallady, Ghiaţă şi Brâncuşi), Octavian Moşescu şi-a transformat locuinţa de pe strada Amurgului 1 A, într-un muzeu sui-generis, adevărată agora.Alte câteva colaborări : „Revista noastră“ (Focşani), „Flacăra“, „Adevărul literar şi artistic“, „Analele Dobrogei“, „Boabe de grâu“, „Farul literar” (Constanţa), „Viaţa Buzăului“. A mai semnat pamflete, articole, fabule: Constantin Viroagă („Carpaţi“, „Vestala“); Moş Octav, Octav Sulcină („Lumina“); Dalila, Elly, Oct. M., Sapho, Tică-Tică („Machina“)