Scriam deunăzi despre faptul că în România, ”Noul sport național este, de ceva timp, RECICLAREA sticlelor și dozelor…”, arătând că la Giurgiu, în fiecare zi, se formează cozi permanente la aparatele de reciclat, ale supermarketurilor!
Da, România întreagă părea că a intrat în febră marii reciclări, odată cu apariția în cadrul supermarketurilor a aparatelor de reciclat PET-uri, sticle și doze de aluminiu.
Dar pentru că la români o minune ține doar 3 zile, la puțin după declanșarea acestei inițiative naționale, lucrurile au început să șchioapete.
Primul semnal a fost acela a apariției în fața acestor aparate de reciclat a hoardelor de „reciclabiști„ persoane ce vin înarmate cu sute de ambalaje din plastic, de sticlă și metal, îndesate în saci…Astfel că timpii de așteptare pentru cei ce au în plase 7-8 sticle, se prelungesc la nivelul orelor.
Asta pentru că restaurantele și unitățile ce vând zilnic, produsele, în asemenea ambalaje, își trimit angajații să le recicleze în centrele existente în municipiu. Și din acel moment totul se blochează!
Pentru că nu poți să obligi pe cineva să piardă din timpul său, 30 de minute sau o oră de stat la coada formată, dacă ai ghinionul să ai în fața ta doi angajați ai unor astfel de prestatori de servicii alimentare.
Pe lângă aceștia mai trebuie luați în seamă și cei care trăiesc din colectarea acestora, de peste tot: containere, tomberoane, coșuri de gunoi, din parcuri, de sub bănci…
Pentru că toți aceștia vin cu câte 4-5 saci mari, plini cu sticle, PET-uri, și ambalaje, încât numai să le treci prin dispozitivul de înregistrare îți ia circa 45 până la 60 de minute de așteptare.
Deși cei mai mulți dintre giurgiuveni, strâng într-o pungă doar ce consumă într-o săptămână, aproximativ 8-10 ambalaje, ulterior ei sunt nevoiți să le plimbe prin tot orașul, până amețesc, pentru a le putea trece prin dispozitivele de stocare, cozile fiind deseori demobilizatoare!
A doua problemă, la fel de descurajatoare, este aceea a defecțiunilor apărute frecvent la aparatele de reciclare. Urmare firească a faptului că aparatul este nevoit să înghită doar de la un „reciclabist” de profesie, câteva sute de ambalaj.
Care ar fi rezolvarea?
Una dintre soluții ar fi conectarea colectorilor de ambalaje, on line, cu unitățile deținătoare ale unor astfel de aparate de reciclat, convenind cu aceștia modul de sortare și numărare a conținutului sacilor, fără timpi inutili pentru luarea în primire la bucată.
Astfel centrele de pe lângă magazinele alimentare să rămână la dispoziția consumatorilor casnici care nu vor mai pierde timp prețios așteptând să-și recicleze ambalajele.
În acest mod, comercianții, în loc să vină cu mașina în centrele de preluare publice, în acord cu reciclatorii, online, ar putea conveni infinitatea de modalități de livrare, sortare, decontare, astfel că scopul măsurii de reciclare să fie atins.
Ambalajele putând fi introduse în circuitul economic, iar comercianții să primească contravaloarea lor.
O altă soluție ar fi instalarea unui grup de aparate doar pentru cetățenii ce doresc să recicleze un număr limitat de ambalaje.
