Tu știai de marea bătălie de la Râmnicu Sărat dintre Ștefan cel Mare și turci?
Zona municipiului Râmnicu Sărat a fost scena unei mari bătălii în anul 1481. Principalii actori au fost Ștefan cel Mare și Basarab IV cel Tânăr al Munteniei, cel din urmă având în spate armata otomană condusă de Ali-Beg și Skende-Beg.
Basarab cel Tânăr, considerat de Xenopol aceeași persoană cu Laiolta Basarab este instalat de turci la domnia Munteniei ca recompensă pentru devotamentul său. În anul 1480 acesta năvălește în Moldova, până la Lunca Mare, împreună cu o armată restrânsă de turci condusă de Ali-Beg și Sakende-Beg, dar Ștefan cel Mare al Moldovei reușește să țină piept acestui atac. Un an mai târziu, adică în 1481, în timpul în care turcii se pregătesc să dea o lovitură asupra cetății din sudul Moldovei, Basarab cel Tânăr reușește să adune o armată și să se așeze la poalele munților Brașovului, așteptând să vină și cealaltă parte a armatei otomane pentru a putea iniția atacul, însă o scrisoare a lui Ștefan Batory transmisă către Sibieni la data de 30 aprilie 1481 îi atenționează pe aceștia cu privire la planul mârșav al lui „Țepeluș” (n.r. Basarab cel Tânăr).
Ștefan cel Mare află de planul lui Țepeluș, îi informează pe moldoveni că muntenii, ajutați de turci, sunt pe cale să surprindă Brașovul și Sibiul, cu scopul declarat de a le prăda. În același timp ungurii află de iminentul atac al moldovenilor și decid să îi trimită lui Ștefan cel Mare ajutoare, astfel încât armata domnitorului Moldovei să numere 60.000 de ostași.
CITEȘTE ȘI: BUGET de 60.000 de lei: Ceartă în CLM Buzău pe tema festivalului de rock Top T
Ștefan cel Mare vine cu un contraatac, iar bătălia se desfășoară la poalele munților județului Râmnic și, după o luptă aprigă, Țepeluș este învins și reușește să fugă. Chiar și așa, oastea lui Ștefan cel Mare îl prinde pe Țepeluș și însuși domnitorul Moldovei le cere oștenilor să îl omoare pe inamic. În lupta din zona Râmnicului cade secerat cumnatul lui Ștefan cel Mare, Șendrea.
Cronicarul Grigore Ureche spune că Ștefan cel Mare, după ce îl ucide pe Țepeluș în bătălia de la Râmnicu Sărat, îl pune în zona Munteniei ca om de bază pe Vlad-Vodă Călugărul. Acesta din urmă se autointitulează Vlad-Vodă fiul lui Vlad cel Mare, ultima denumire făcând referire la Vlad Țepeș, numai că, după câțiva ani de la înscăunare, Vlad Călugărul din Muntenia atacă, fiind susținut de turci, cetățile Chilia și Cetatea Albă a Moldovei, demonstrându-i lui Ștefan cel Mare mârșăvia și supunerea față de otomani.
