Iată cum arată cea mai mare fabrică de E-uri din România și cum străinii îmbolnăvesc, cu bună știință, milioane de cetățeni din estul Europei

Cea mai mare fabrică de E-uri din România a primit aprobare de construire, iar aici totul se va transforma în hrană, care mai apoi va fi distribuită în marile lanțuri de magazine din țară și din străinătate. Rafturile fabricii sunt pline cu chimicale care ulterior vor fi procesate și transformate în hrană.

La fabrica Zeelandia, construită la marginea Iașiului, lucrează o sută de români. La o linie de recepție intră compuși chimici și extracte din plante, iar pe cealaltă se încarcă TIR-uri cu creme, foietaj, pate-uri vegetale sau amidon necesare industriei de panificație și patiserie. 

Hala este situată la marginea drumului european 583, iar ceea ce se produce aici este suficient pentru a umple farfuriile milioanelor de români și europeni din estul Europei. Directorul fabricii, Ovidiu Bocăniciu a declarat că „Producția a fost mutată de la București la Iași pentru că aici s-a găsit mână de lucru calificată„. În fabrica Zeelandia din Iași se produc creme și umpluturi pentru cofetărie și mixuri pentru panificație. Chiar dacă la prima vedere par produse de primă necesitate în industria de panificație, uriașii saci depozitați pe rafturile fabricii nu conțin altceva decât prafuri și chimicale care, odată ce sunt amestecate cu apă, drojdie și puțină făină, rezultă pâine, plăcinte, sau prăjituri. Conform conducerii unității, odată ce unul din saci este răsturnat în malaxor, din el se poate obține orice gust, formă sau culoare, înlocuind astfel aproape orice ingredient din natură. 

CITEȘTE ȘI: Badea s-a ales cu dosar penal și este cercetat de DIICOT pentru consum și posesie de droguri

Fabrica este ferită de ochii curioșilor, însă o echipă EVZ a reușit să pătrundă în interiorul fabricii unde angajații vorbesc doar codificat: E282, E300, E170, E142, E250, etc. Toate aceste chimicale sunt ținute în saci stivuiți și repartizați într-o ordine exemplară. Directorul fabricii explică: „Toate E-urile folosite aici sunt aprobate de UE. Oamenii trebuie să afle câte E-uri pot consuma, care e limita maximă. Și mierea e bună, însă în exces ți se face rău.„, susține Ovidiu Bocăniciu. În replică, doctorul Cornelia Stanciu, șefa Biroului de Siguranță Alimentară din cadrul DSV Iași a adăugat că atât timp cât „(…) consumăm E-uri provenite din mai multe alimente, cantitățile se însumează și se ajunge la depășirea pragului admis. E un atac lent”.

Toată „materia primă” de aici se obține pe cale de sinteză

Naturale sau nu, toate E-urile din această fabrică se obțin în laborator. De exemplu, E160, adică beta-caroten nu este obținut din morcov, cum ar fi normal ci pe bază de sinteză: „Există un extract natural, însă cantitatea este înmulțită prin sinteză chimică”, explică doctorul Stanciu. Pentru economia Iașiului, aceste E-uri sunt bune, pentru că firma olandeză plătește la bugetul local sume însemnate. Pentru că nu există nicio reglementare în acest sens, oamenii nu sunt informați: „Pe etichete ar trebui trecută și doza maximă admisă. Oamenii ar știi astfel cât pot consuma fără să fie afectați„, a declarat directorul unității. 

Tot la Iași se produce și utilizează sorbitolul. Un E extrem de periculos care balonează sugarii și îi face să scadă rapid în greutate. Într-un alt sac se află aspartamul care este doar un edulcator intens, însă produce amețeli și greață. 

Unul dintre cei mai periculoşi aditivi este E 420, sorbitolul. „Este un îndulcitor, hipocaloric, interzis copiilor şi sugarilor. Poate duce la dureri de stomac, la flatulenţă şi la balonare”, a explicat dr. Cornelia Stancu. Sorbitolul este folosit pe post de conservant şi este interzis în preparatele pentru copii si sugari din cauză că poate provoca diaree şi pierdere în greutate. În plus, este interzis şi celor cu intoleranţă la fructoză.

Un alt aditiv posibil periculos este E 951 sau aspartamul. Acesta este unul dintre cei mai contestaţi aditivi alimentari, raportându-se de-a lungul timpului efecte adverse precum oboseala, ameţeli, iritabilitate, dureri de cap. Din aceste motive nu se recomandă consumul frecvent şi nici depăşirea dozei zilnice admise de 40 mg/kg corp. „Aspartamul este restricţionat în unele produse de cofetărie, fiind un edulcorant intens şi potenţiator de aromă”, a adăugat dr. Cornelia Stancu, şef serviciu în cadrul Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) Iaşi.

E 300, acidul ascorbic, are proprietăţi antioxidante şi este cunoscut sub numele comun de vitamina C. „Nu este permis în alimentele pe bază de cereale pentru copii”, a spus Cornelia Stancu. Chiar dacă doza zilnică admisă în industria alimentara este nelimitată, acidul ascorbic are acţiune laxativă. Galbenul Sunset (E 110), galbenul de chinolină (E 104) şi ponceau (E 124) trebuie evitate la copiii de până la 10 ani.

Principalele specii de aditivi din farfuriile est-europenilor

Coloranţi:

E 110 – Galben Sunset (sunset yellow) FCF/galben portocaliu S

E 150 – Caramel. Termenul caramel se referă la produse de o culoare brună mai mult sau mai puţin intensă, care sunt destinate utilizării ca şi coloranţi. Termenul nu corespunde produsului zaharos aromat obţinut prin încălzirea zaharurilor şi care este folosit pentru aromatizarea alimentelor.

E 160c – Extract de ardei roşu, capsantină, capsorubină

E 175 – Aur

Îndulcitori:

E 420 – Sorbitoli

E 421 – Manitol

E 950 – Acesulfam-K

E 951 – Aspartam

E 952 – Ciclamaţi

Alţi aditivi

E 249 – Nitrit de potasiu

E 250 – Nitrit de sodiu

E 251 – Nitrat de sodiu

E 252 – Nitrat de potasiu

E 260 – Acid acetic

E 330 – Acid citric

E 943a – Butan

E 943b – Izobutan

E 944 – Propan

E 948 – Oxigen

E 949 – Hidrogen