Știi să faci un denunț? Dacă nu, te învățăm noi
V-ați gândit vreodată să faceți un denunț sau să depuneți o sesizare penală împotriva unei persoane sau a unei fapte constatate? Potrivit articolului 221 din Codul de Procedură Penală, organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunț, ori se sesizează din oficiu când află pe orice cale că s-a săvârșit o infracțiune sau o faptă antisocială.
În primul rând trebuie să înțelegem perfect diferența dintre plângere penală și denunț. În cazul plângerii penale, legislația în vigoare precizează faptul că autorul plângerii este victima infracțiunii sesizate, iar autorul denunțului nu este vătămat sau prejudiciat în mod direct prin infracțiunea sesizată. Plângerea și denunțul se adresează de regulă organelor de anchetă (Parchet sau Poliție) însă dacă plângerea are alt destinatar, legea intermediază plângerea către organul competent. Plângerile penale și denunțurile pot fi făcute de orice persoană, indiferent de gradul de cultură, clasa socială din care face parte sau venitul salarial, fiindcă acestea se pot face fie pe cale orală, fie în scris. Când un denunț are formulare orală, organul de anchetă are obligația să întocmească un proces verbal în care să le consemneze. Cele mai recomandate sesizări sunt cele formulate în scris, deoarece sunt mult mai simplu de urmărit și de aprofundat. De ceva vreme, tot mai mulți români apelează la sesizările către Direcția Națională Anticorupție (DNA), o instituție extrem de bine concepută care poate decide căror organe de anchetă trimite documentul dumneavoastră. Fiindcă DNA a dorit să ușureze procesul de depunere a unei sesizări, a creat pe site-ul de prezentare (DEPUNE O SESIZARE AICI) o rubrică specială care conține un formular on-line pentru a putea transmite faptele de corupție sesizate. Potrivit legii, plângerea sau denunțul trebuie să conțină câteva date esențiale, după cum urmează; numele și prenumele petiționarului, calitatea petiționarului (dacă acționează în nume personal sau ca mandatar), domiciliul petiționarului și cel mai important, descrierea faptelor care vor contura obiectul sesizării. De recomandat ar fi ca sesizarea să conțină aspecte și detalii exacte a faptelor. Chiar și un element aparent nesemnificativ poate servi la stabilirea exactă a infracțiunii sau la identificarea făptuitorului. Descrierea faptelor trebuie să făcută cât mai obiectiv, fără o prea mare încărcătură emoțională sau sentimentală. Pentru ca sesizarea să fie cât mai convingătoare și cât mai eficientă, se pot adăuga sau indica probe, persoane sau martori, fotografii,înregistrări,etc. Nu uitați ca la final să vă semnați. În momentul în care decideți să faceți acest pas, trebuie să luați în calcul și eventualele riscuri la care v-ați putea expune. Un denunț nesemnat sau fără date de identificare nu poate consitui întotdeauna un act valabil de sesizare a organelor de anchetă. Totuși, dacă acest document cuprinde descrieri exacte și detaliate a unor fapte și indică dovezi certe, probe concrete și verificabile care pot atesta existența faptelor relatate el poate deveni de un real folos pentru anchetatori. Este evident faptul că moralitatea denunțului anonim comportă numeroase discuții și serioase rezerve, dar trebuie avute în vedere și realitățile care țin de actualitatea și specificul mediului social. În cazul unor sesizări comise de persoane cu influență, cu relații în mediul interlop, politicieni,etc este clar faptul că acest act devine riscant. În astfel de cazuri, indicarea numelui și adresei îl pot transforma pe denunțător într-o țintă vie și este de înțeles, într-o anumită măsură, dorința acestuia de a-și păstra identitatea anonimă. Mare atenție în momentul în care se face o reclamație/denunț pentru că legea, dacă faptele nu se confirmă, îl poate acuza pe denunțător de „denunțare calomnioasă”.
