GHID: Ce faci ca turist dacă ajungi în Râmnicu Sărat

În cazul în care ai dat peste articolul ăsta și nu ești din municipiul Râmnicu Sărat, este foarte probabil ca ultima oară când ai auzit de orașul ăsta să fi fost atunci când o mașină a fost înghițită, la propriu, de pământ, sau când jurnalele TV îl prezentau pe Alexanddru Vișinescu, fostul comandant al închisorii de la Râmnicu Sărat în perioada comunistă, drept primul torționar contamant la închisoare pentru crime împotriva umanității.

Din fericire istoria Râmnicului nu este marcată doar de năpaste. Dacă facem notă discordantă de minoritățile etnice, Râmnicul, a doua localitate ca importanță din județul Buzău, are o semnificație aparte, fiind încărcat de istoria familiilor de boieri care au trăit aici. Chiar boierul Zamfirescu, celebrul avocat care apăra țăranii și scria note sub pseudonimul Matei Elian, i-a adus la Râmnic, la petreceri private,  pe Gala Galaction, Barbu Delavrancea, Alexandru Vlahuță sau George Bacovia. Potrivit izvoarelor istorice locale, aici era un târg important de vite, iar zona era avantajată de așezarea geografică, aflându-se chiar la hotarul Moldovei cu Muntenia, având funcția administrativă de județ.

 Informații mult mai ample despre Râmnicu Sărat puteți găsi aici

Tot din bătrâni se povestește faptul că Râmnicul era plin de oameni gospodari, iar ospitalitatea acestora era recunoscută în toată țara. În jurul anului 1600 a fost construit și Complexul Brâncovenesc, locația des vizitată de Nicolae Iorga: „La inceput un stralucit pridvor. Are sase stalpi in fata, cate trei pe laturi. Nicaieri ei nu sunt asa de frumosi ca aici. Fiecare aproape isi are forma originala, pe langa cei cu flori, frunze, vite suitoare, sunt altii pe care se vad foi de dafin ori linii late ca galoanele de aur de pe vechile vestminte. Usa se deschide intr-un cadru sculptat, ca la Coltea, la Sinaia, mai mica aceasta. Iarasi chipurile animalelor simbolice, care infatisează pe Evanghelisti, sfaramate cu ciocanul, la cele patru colturi” – Nicolae Iorga. Chiar dacă Complexul Brâncovenesc se afla într-o stare avasată de degradare, autoritățile au găsit banii necesari și i-a reinvestit în reabilitarea sa și darea spre utilizare publică.

Complexul Brâncovenesc aflat în centrul municipiului Râmnicu Sărat

Biserica Sfânta Parascheva, considerată o bijuterie arhitectonică, a fost zidită de Ștefan cel Mare în cinstea victoriei împotriva ostașilor lui Radu cel Frumos. În ceea ce privește infamul penitenciar de la Râmnicu Sărat, clădirea încă mai există, se află în administrarea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, însă se află într-o avansată stare de degradare. Aceasta nu poate fi vizitată oricând, ci doar în cadul școlilor de vară tematice. Deținuții care au trecut pe la Râmnicu Sărat erau ținuți în condiții crunte, fiind hrăniți doar cu fierturi de orz sau cu turte făcute din paie de mătură: “Puscarie monocelulara, fiecare detinut fiind singur in celula, nu avea deloc lumina naturala, iluminarea era asigurata de un bec de 15W, iar in timpul iernii nu se facea incalzirea celulei. E adevarat ca fiind foarte veche si cladita din doua randuri de caramizi nu se simtea nicio deosebire intre vara si iarna; era aceeasi temperatura rece si intuneric. Ferestruica celulei era in permanenta oblonita pe dinafara ca sa nu se poata vedea cerul de altfel geamul si de neatins la inaltimea la care era situata. Era interdictia absoluta de a face uz de pat, in afara de cele 8 ore care erau destinate somnului, in timpul zilei trebuia sa stai in picioare sau sa stai pe tineta.”.

Penitenciarul de la Râmnicu Sărat

Dacă ai rămas un clasic, călătorești cu trenul, iar timpul nu contează pentru tine, te invit să arunci o privire mai atentă asupra gării. Prima gară din Râmnicu Sărat a fost construită după planurile marelui inginer Anghel Saligny, însă pentru că era departe de oraș a fost construită cea de astăzi, care a rămas la rândul ei o clădire extrem de interesantă. Actuala gară, cea funcțională, a fost ridicată în stil italian de arhitectul Nicolae Mihăescu între anii 1897 – 1898.

Gara din Râmnicu Sărat

Ce mai poți vedea în jurul Râmnicului? Ei bine, destul de multe peisaje extraordinare, precum cel de la Barajul Siriu. Dacă vrei să te relaxezi și să îți reîmprospătezi pielea, du-te o fugă la ieșire din Râmnic spre Brăila, la stațiune Balta Albă, iar în drum spre Buzău, virează la dreapta înainte de intrare în oraș și fă o vizită la Vulcanii Noroioși, Rezervațiile Academiei de la Mânzălești și la Focurile Vii. Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari și Pâclele Mici se află în localitatea Berca. Aici, din craterele vulcanilor ies gaze naturale, care se infiltrează prin rocile fisurate și aduc cu ele la suprafață un material vâscos, de culoare alb-gri. Acest „noroi” formează la suprafață conuri înalte de până la 8 metri. „Focul Viu” se găsește în satul Terca, comuna Lopătari. Din loc în loc gazele naturale din scoarța terestră ies la suprafață prin fisurile din pământ și se aprind, provocând așa-zisele „Focuri Vii”. Nu în ultimul rând, Rezervațiile Academiei de la Mânzălești reprezintă nu mai puțin de 34 de peșteri săpate în sare.