Râmnicu Sărat va rămâne un reper important al istoriei comuniste

După o documentație prealabilă a istoriei fostei pușcării din Râmnicu Sărat am ajuns la concluzia că aceasta a fost destinată liderului PNȚ, Ion Mihalache. Coincidență sau nu, închisoarea a fost desființată imediat după moartea sa. După Iuliu Maniu, Ion Mihalache a fost unul dintre cei mai înverșunați adversari ai regimului comunist.

            O scurtă biografie a lui Ion Mihalache ne arată faptul că acesta s-a născut în anul 1882 și a murit în noaptea de 5 spre 6 februarie 1963 încarcerat în temnița de la Râmnicu Sărat. La bază a fost învățător, începându-și activitatea didactică în 1905 în Topoloveni. Acesta s-a remarcat în perioada primului război mondial prin faptele eroice de care a dat dovată, ulterior fiind premiat cu distincția “Oridinul Mihai Viteazu”. Grație avântului mediatic de care se bucura, Mihalache a fost ales de mai multe ori deputat și numit ministru al Agriculturii în anii 1919,1920,1928 și 1930. Ulterior acesta a fost ales președinte al Partidului Național Țărănesc, bucurându-se de o simpatie aparte a electoratului din acea vreme. În anul 1928 a fost ales deputat din partea  PNȚ în colegiul Râmnicu Sărat, lucru care l-a apropiat mult de melagurile noastre.

            Iuliu Maniu îl susținea pe Mihalache din toate punctele de vedere, lucuru care s-a văzut și atunci când Maniu l-a sfătuit pe acesta să părăsească România din cauza presiunilor puse pe umerii acestuia. A fost prins și arestat la Tămădău pe 14 iulie 1947, trecând din închisoare în închisoare până în martie 1963, când a decedat închis la Râmnic din cauza condițiilor inumane în care a trăit, dar și a torturilor îndurate.

            În anul 1947 a fost găsit „dușman de clasă” de un complet dejudecată format din comuniști, în frunte cu colonelul magistrat Alexandru Petrescu, fiind condamnat la 104 ani de muncă silnică în folosul comunității.

La 27 iulie 1955 a fost adus la penitenciarul din Râmnicu Sărat unde a stat închis vreme de 8 ani. Aici a avut numărul 51, număr de cod cunoscut doar de torționarii săi. Cât timp a fost închis la Râmnic, acesta a primit vizite periodice din partea lui Nikolschi, ministrului de Interne de la aceea vreme – Alexandru Drăghici și a patriarhului Justinian Marina, ultimul dintre acesta cerându-i să renunțe la convingerile sale și să colaboreze cu regimul comunist, propunere respinsă ferm de bătrânul deținut politic.

Alexandru Vișinescu, fostul director al închisorii din perioada încarcerării lui Mihalache refuza sau reducea la o treime tratementele administrate de către doctorul Iancu Grunberg, medicul aparatului de partid din Râmnicu Sărat. De exemplu, medicul îi recomanda lui Ion Mihalache dreptul la “regimul de pat” timp de 3 luni, Vișinescu aprobându-i doar o lună; interesant este faptul că “regimul la pat” însemna de fapt, dreptul de a sta culcat în timpul zilei.

            Din păcate pentru profesorul din Topoloveni care și-a dedicat întreaga viață clasei țărănești, noaptea de 5 spre 6 februarie 1963 a însemnat sfârșitul acestuia. Mult mai târziu, în anul 1993, în centrul municipiului Râmnicu Sărat s-a ridicat în memoria sa o troiță, iar la cimitirul Eternitatea, în apropierea gropii comunce unde fusese aruncat în anul 1963, a fost sfințită o cruce comemorativă.