Editorial

Conspirații românești nescrise în cărțile de istorie: Enigmele Tezaurului de la Pietroasa

Tezaurul de la Pietroasa, județul Buzău, constă în cea mai mare și mai valoroasă comoară geto-dacică descoperită în ultimele secole pe teritoriul României. Faimoasă „Cloșcă cu puii de aur” este de fapt cel mai prețios artefact din totalitatea comorii găsite în localitatea buzoiană Pietroasa. 

În primăvara anului 1837, constructorii Palatului Episcopal din Buzău solicită țăranilor din comuna Pietroasa să extragă o cantitate sporită de calcar necesară ridicării edificiului. 

Într-o dimineață de sfârșit de aprilie, Ion Lemnaru și socrul său Stan Avram descoperă faimoasa comoară compusă la rândul ei din vase de ornament, bijuterii, podoabe și obiecte de cult ceremonial de origine gotică. Cei doi săteni erau conștienți că descoperiseră o comoară, însă habar nu aveau de valoarea sa, după cum o arată și Ion Lemnaru, care vânduse un lanț și o figurină de aur unui nepot de arendaș pentru doar 30 de parale și o sticlă de țuică. 

CITEȘTE ȘI: SURSE: Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei a cumpărat un autocar full-option de peste 300.000 de euro, dar pe care nu l-a folosit încă. Iată motivul

Comoara a rămas ascunsă în gospodăria celor doi buzoieni până la data de 11 ianuarie 1838, când, în urma unui cutremur, Ion Lemnaru a fost somat de autorități să dărâme casa puternic avariată. 

Ancheta a fost coordonată de Petrache Poenaru și Mihalache Ghica

Din acest moment începe o adevărată epopee cu rezonanțe europene pentru străvechea comoară din județul Buzău. Cei doi țărani sunt păcăliți de un antreprenor șiret care le cumpără întreaga comoară la un preț de nimic. După acest episod, țăranii se laudă în gura mare cu ispava făcută, însă autoritățile află și intervin pe fir. Ancheta a fost supravegheată de Mihalache Ghica și Petrache Poenaru. Din fericire, comoara este recuperată în mare parte, pentru ca în anul 1875 să fie furată din incinta Universității din București. Tezaurul este din nou recuperat pentru ca în timpul incendiului din anul 1884, să fie aproape distrus. Totul a culminat cu o călătorie și o expunere a tezaurului la Paris, la Muzeul Luvru, cu ocazia celei de-a doua expoziții universale din anul 1900. 

Gurile rele afirmă că tezaurul expus la Muzeul de Istorie al României nu este decât o copie care s-a putut efectua cu ocazia transportului său în afara granițelor țării. Argumentul acestei idei se referă la faptul că în cadrul expoziției de la Roma, din anul 1911, nu ar fi expus originalul, ci o copie galvano-plastică. 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *