De la extaz la agonie. Istoria nespusă a fostei fabrici de confecții de la Râmnic

Economia municipiului Râmnicu Sărat a avut grav de suferit imediat după anii 1990. Nu o spun eu, ci o spun statisticile. Aproape 2000 de muncitori și-au pierdut locul de muncă iar Râmnicul a rămas fără o adevărată emblemă. După dărâmarea Fabricii de Confecții, majoritatea angajatelor au rămas fără locuri de muncă, iar la scurt timp după preluarea de către omul de afaceri vrâncean Sorina Plăcintă, societatea a fost rasă complet de pe fața pământului.

În anul 1989 Confecția de la Râmnic avea 2250 de angajați care lucrau neîncetat pentru onorarea valurilor de comenzi. Nu multă lumea știe, însă fosta confecție din municipiu avea comenzi pentru Ministerul Apărării Naționale, pentru Ministerul de Interne, dar și comenzi pentru export. După Revoluție societatea râmniceană s-a confruntat cu o concurență acerbă venită din partea mai multor societăți private. Imediat după anii ’90, guvernul Văcăroiu a dorit să includă simbolul râmnicean în cadrul „Grup Industrial al Armatei”, până într-o zi când angajații au organizat un protest spontan  împotriva conducerii societății.

Sindicaliștii nu au dorit să îl mai primească pe director în unitate iar, ca răspuns, conducerea Grupului Industrial al Armatei a decis să lase fabrica fără susținere. După două încercări succesive de privatizare nereușite, în anul 2004, firma Sorste SA Focșani a reușit contra sumei fabuloase de 1,9 milioane de Euro să cumpere fabrica de la AVAS. După această tranzacție importantă pentru acele vremuri, Sorina Plăcintă a devenit, cu sau fără voia ei, călăul celei mai mari fabrici de confecții din județul Buzău. După o perioadă de nesiguranță presărată cu restructurări de posturi, desființări de servicii și reduceri de personal, Plăcintă a decis în anul 2000 să transfere oamenii și utilajele la punctul de lucru din Focșani.

CITEȘTE ȘI: De ce proștii reușesc mereu în viață 

După această tranzacție deputatul PRM, Mircea Costache, a făcut o interpelare către Gheorghe Barbu, ministrul Muncii și Solidarității Sociale de la acea vreme; „Le interzic drepturile sindicale, refuză încheierea contractului colectiv de muncă, nu le plătesc orele suplimentare prestate în timpul săptămânii , precum şi sâmbăta ori duminica, îi închid în hale obligându-i să stea după program până când doresc ei să le deschidă uşile, îi plătesc batjocoritor de prost. Se fac presiuni pentru retragerea lor din sindicat, ajungându-se la 460 de sindicalişti, din o mie de angajați„. După ce deputatul a transmis aceste informații și presei, un control venit de la ITM Vrancea a sosit la fabrica din Râmnic, în urma căruia nu a reieșit vreo neregulă gravă. După șapte ani de incertitudine, în decembrie 2007, Fabrica de Confecții a fuzionat cu Sorste SA Focșani. Angajații așteptau cu sufletul la gură informații și vești de la noua conducere, însă din păcate, pe 10 ianuarie 2009, aceștia au aflat vestea care urma să pună capăt unei istorii; „(…) data de 15 ianuarie va fi ultima zi de muncă pentru salariați în locația din Râmnicu Sărat„.

După acest ultimatum, proprietarii fabricii au dat pe repede-înainte și au depus documentele pentru vânzarea terenului și construcțiilor vechii fabrici către un lanț german de supermarketuri. După ce praful s-a așezat peste terenul fostei fabrici de confecții de unde aproximativ 2000 de oameni și-au pierdut locul de muncă, a răsărit un centru comercial cu aproximativ 100 de angajați. De la această tranzacție istorică Râmnicul nu a mai primit niciun investitor important care să ofere locuri de muncă râmnicenilor.